Un container semnat poate conține un document perfect lizibil chiar dacă verificarea criptografică nu poate fi finalizată. Interfața trebuie să păstreze această diferență, nu să o ascundă.
În achiziții publice apar frecvent PDF-uri semnate, fișiere XML și containere CMS/CAdES precum P7S sau P7M. Pentru utilizator, prima nevoie este adesea simplă: să poată citi documentul. Din punct de vedere tehnic însă, citirea conținutului și verificarea semnăturii sunt operațiuni diferite.
Ce înseamnă că documentul este lizibil
Un container poate include conținutul original în interior. Dacă structura este suportată, aplicația poate extrage acel conținut și îl poate prezenta ca PDF, XML sau alt tip detectat.
În cazul unei semnături detached, containerul poate conține doar semnătura, iar documentul original trebuie găsit separat pentru a face verificarea.
Ce înseamnă verificarea criptografică
Verificarea urmărește relația dintre semnătură, conținut și certificatul semnatarului. Poate include mai mulți semnatari, date de valabilitate și alte informații care nu sunt necesare pentru simpla afișare a textului.
Dacă verificarea eșuează sau nu are toate datele necesare, asta nu înseamnă automat că documentul nu poate fi citit. Înseamnă doar că aplicația nu trebuie să afișeze un verdict de integritate pe care nu îl poate susține.
De ce contează în interfață
Un indicator verde pus doar pentru că fișierul s-a deschis este periculos. Utilizatorul poate interpreta „se vede” ca „este verificat”.
Licito folosește stări distincte pentru conținut și pentru semnătură. Originalul semnat este păstrat separat, iar conținutul extras este folosit pentru preview și analiză atunci când acest lucru este posibil.
Ce trebuie făcut cu formatele necunoscute
Nu toate formatele de semnătură existente pot fi tratate identic. Pentru un container care nu este suportat, comportamentul corect este să îl raportezi ca atare și să păstrezi originalul, nu să inventezi un parser sau un verdict.
Vezi Analiză & documentație și Docs: documente semnate.
